De ce este complicat sa fiu EU???...Pai, din mai multe motive.
I. Am o mama care, cateodata (nu cateodata, de cele mai multe ori), parca n-are acea capacitate de a-si intelege propriul copil, de a-l sprijini, de a-i da sfaturi si de a-i fi alaturi in momentele de cumpana.
II. Am un iubit care imi da impresia ca ma iubeste si ca sunt unica fata speciala in ochii sai, dar de curand am aflat ca nu este asa. Mai are ochi pentru inca o fata, mai tanara ca mine, bineinteles.... O "prospatura", care ascunde in spatele chipului de Primadona pura si virgina o vrajitoare fitzoasa si razgaiata, cu neuroni siliconati....Dar, in fine, de ce sa ma mai mir? Asa sunt barbatii. Obsedati si disperati sa detecteze cu ai lor hormoni ceva fecioresc, pentru a-l utiliza si a-si satisface cu el instinctele animalice de giboni uitati in preistorie, iar apoi, fara pic de regrete si fara a mai privi inapoi, arunca acel ceva ce a fost fecioresc la gunoi ca pe o pereche de sosete rupte.
Si, totusi, aseara, m-a surprins intr-un mod ciudat si placut. Si-a adus la bloc amicii sai tenori =))) care mi-au cantat o serenada in timp ce el a urcat sus si mi-a daruit un buchet HUUUUGE de trandafiri rosii cu crini imperiali.
Sunt slaba, sunt usor de manipulat...Mai ales de el...Cand ii simt sarutarile si atingerile pe pielea mea, ma inmoi ca un burete. Ce sa fac? Il iubesc pe tampit, il iubesc nebuneste.
III. Am doua prietene pe care le-am cunoscut prin intermediul unor forumuri, dar care de curand s-au certat pentru o tampenie....Si ma doare sufletul...Simt o greutate pe piept insuportabila si ma framanta gandul ca exista posibilitatea ca ele sa nu mai fie dispuse sa se impace, aruncand astfel o prietenie frumoasa si nebuna la gunoi. :(((((( As vrea sa gasesc o solutie ca sa le fac din nou sa se inteleaga bine, ca inainte...Sa fie totul ca inainte...Seri pline de conferinte "pitpalace", sa ne imprastiem pe jos de ras. :)))) :(((((((
