Here I am again, guys....Iar a batut un timp vantul pe blogul meu, insa astazi am simtit nevoia sa ma descarc, iar aceasta zi, cu aceasta vreme intunecata si dezolanta e perfecta pentru a-ti descarca sufletul de toata energia negativa. Ma aflu in Romania, o tara bantuita inca de criza financiara, in care misuna categorii de hoti de la cei mai mari pana la cei mai mici. O tara in care te pierzi printre cocalari si pitipoance siliconate cu neuronii defecti din nastere, si risti chiar sa te molipsesti cu sindromul "vaca kaka". Fara a mai intra in amanunte generatoare de "plictis" si cascat pe nerasuflate, tin sa mentionez ca ma aflu intr-o tara plictisitoare, cu un judet plictisitor ( Hunedoara ), cu un oras izolat si stramtorat de poalele muntilor Parang, Retezat, Sureanu and co ( Petrosani, derivat de la "Petros", care palaria lu` buna` mai stie ce inseamna )...Un loc in care nu ma mai simt confortabil, aproape ca nu-l mai pot numi "acasa". Necunoscatorii in cauza care ar veni intr-o zi sa viziteze aceste plaiuri mioritice ar sari instantaneu cu briceagul la gatul meu, neimpartasindu-mi punctul de vedere. Normaaaaal, la o prima vizita prin munti, a-i zice ca te afli chiar pe taramul magic din Forks, din Twilight, si te-ai astepta in orice clipa sa rasara de dupa vreun trunchi de brad, pin, molid sau alti boscheti specifici zonei, o fata palida cu dinti ascutiti si privire fioroasa dar si fermecatoare in acelasi timp, aka un vampiras mai sexos, insa cu un vocabular cocalaresc si momarlanesc care te face sa te indepartezi si sa o iei la fuga instantaneu...Iar la inca vreo 2 kilometri in sus, pe cheile Jietului, sa-ti apara in cale un varcolac impadurit ( si la propriu, si la figurat ), genul acela de lup din povestea Scufitei Rosii, varianta manelizata. Si s-o iei la fuga din nou - si a-i face bine, ca altfel te prinde si te altoieste cu pulanu-i falnic de nu te vezi. =))))))))))))))
Revenind la ideea de inceput, tin sa va spun ca pentru mine, acest taram ce ma inconjoara nu mi se mai pare vai cine stie ce spectaculos. Nu neg ca aici este locul meu natal, nu voi nega ca aici am avut parte de cele mai frumoase si mai traznite amintiri din copilarie si din intreaga mea viata, nu voi nega ca aici am simtit fiorii primei iubiri, nu voi nega ca aici este taramul in care m-am daruit complet si total, pierzandu-mi puritatea ( SA NU AUD COMENTARII RAUTACIOASE CA "VA SPARG LA LINGURICA"! =))))) )...Insa, de la un timp incoace, locul acesta a inceput sa ma deprime mult. Simt ca ma sufoc. Ma simt prinsa ca intre patru pereti miscatori care se tot apropie de mine pana ma lasa fara aer. Sunt incojurata de multe persoane cu care interactionez, pe langa familie si prietenii mei comuni, insa in ciuda acestui lucru, I feel so fucking alone. My heart is lonely. My heart is empty and I don`t even have a special person who can bring it to life again. Locul acesta a devenit in ultimul timp taramul suferintei mele. Parca am uneori impresia ca si prognozele meteorologice se impletesc si se imbina armonios cu suferinta mea interioara. Natura sufera impreuna cu mine. Plange impreuna cu mine, implorand ca aceasta singuratate morbida sa ia sfarsit cat mai repede. M-am saturat! Ca sa-l citez pe regretatul MJ: " I can`t take it, `cause I`m lonely". Vreau o alta viata. Vreau un alt trup, o alta identitate, o alta tara, poate...O alta societate, un nou stil de viata, lipsit de monotonie si depresie.
HAI CIAUS, v-am lasat, ca pe urma ma acuzati ca va molipsesc si pe voi. =))) Take care of your souls! xoxoxoxo
